Corporația schimbă România
Mentalitatea tinerilor părinți de dupa revoluție, de a forța copiii să facă carte “să nu ajungă muncitor pe șantier”, batjocorirea școlilor profesionale, combinate cu prabușirea industriei, care au decimat “clasa muncitorească”, au creat un numar mare de tineri cu studii superioare gata pregătiți pentru noi joburi și profesii.
Cu precadere în ultimul deceniu, corporațiile au devenit puternic interesate în forța de muncă din România și au intrat puternic pe piață cu un numar mare de locuri de muncă, multe dintre ele joburi de birou, ce implică, de cele mai multe ori, program de 8 ore în fața calculatorului și o rutină greu de suportat pentru unii. Acești tineri corporatiști care poate în alte circumstanțe ar fi fost meșteri, acum sunt ingineri, programatori, arhitecți, designeri etc., adică elementul digital din spatele rezultatului final îndeplinit în mare parte de automatizări și într-un numar din ce în ce mai mic de meseriași.
Dispariția mesterului
Când se spunea “Meseria e brațară de aur!” se făcea deseori referire la meserii precum strungar, mecanic, tâmplar, lăcătuș, electronist și multe altele. Aceste meserii trebuiau învățate în școli tehnice, prin ucenicie sau transmise din tată-n fiu.
Odata cu creșterea economică și impunerea pieței de consum, necesitatea multor meserii a fost semnificativ diminuată.
Dispariția meșterilor și a atelierelor au avut ca și cauză mai mulți factori socio-economici importanți:
- imposibilitatea de a produce competitiv la cantități și costuri ca cele ale importurilor din alte țări cum ar fi China, la costuri rentabile,
- impunerea de către Uniunea Europeană de standarde greu de întrunit în ceea ce privește siguranța lucrătorilor și a clienților, materialele și tehnicile folosite,
- birocrația existentă în România, instabilitatea taxelor,
- lipsa pieții de desfacere.
Toate aceste lucruri au facut ca mulți meșteri să-și închidă atelierele, să se reprofileze și să se angajeze în cadrul marilor companii.
Apariția meseriașului în social media
În ultimul deceniu canalul YouTube a cunoscut o expansiune formidabilă cu ajutorul creatorilor de conținut video, care, printre altele, sunt motivați și monetar să producă conținut pe placul unui numar cât mai mare de urmăritori. În scurt timp YouTube a devenit un motor de căutare cam pentru orice chiar și pentru soluți sau tehnici, pentru cei care doresc să realizeze ceva în regim propriu (DIY – do it yourself).
Aceste clipuri video cunosc o tot mai mare popularitate în rândul persoanelor curioase, de multe ori puse pentru prima dată față în față cu realitatea din spatele realizării obiectelor pe care le folosesc zilnic. Astfel aceste filmulețe devin extrem de fascinante și intersant de urmărit.
În aceste spații virtuale meseriașul este acum “maker-ul”, o persoană cool, creativă, care reușeste să facă din nimic un obiect deosebit. Acesta captează și implică privitorul în întregul proces, și șoptindu-i parcă, “Orice ai vrea să faci este posibil, pentru că tocmai ți-am arătat cât de simplu se face!”.
De la birou în atelier
Cei care vizioneaza aceste filmulețe sunt în foarte multe cazuri oameni care lucreaza la birou, care își petrec foarte mult timp în fața monitorului și care au găsit aceste videoclipuri ca o metoda de relaxare.
Un procent foarte mic din milioanele de persoane care vizualizează aceste clipuri, încep să își achiziționeze câteva unelte și să aplice lucrurile văzute și învățate din acestea, în propria gospodărie. Această dorință se transformă treptat în obiecte, proces ce aduce satisfacție și mândrie, sentimente care pentru unii crează dependență. Apoi, fără a-și da seama, se trezesc că își achiziționează tot mai multe unelte.
Odată cu numărul tot mai mare de unelte apare și nevoia unui spațiu de depozitare, care se transformă în spațiu de lucru și pe urmă acesta devine atelier care acum trebuie umplut cu tot mai multe unelte cu cât încrederea în sine și complexitatea proiectelor crește.
Nașterea maker-ului
A fi meseriaș, mai ales din randul celor cu studii superioare, cu joburi de birou, este o adevarată curiozitate pentru cei din jur. Sechelele generației tinerilor de după comunism se transformă din ce în ce mai mult în respect și apreciere față de noii meșteri, acum rebranduiți makers, mai ales pentru cei care renunță pur și simplu la munca de 8 ore de birou și se aventurează într-un atelier prăfuit, pentru a nu avea șef, deadline-uri, tickete sau program fix.
Acum maker-ul este un creator independent de obiecte funcționale de serii mici sau unicat, în continuă descoperire și dezvoltare a sa ca meșter.