De la director în multinațională la tâmplar

Dragilor,

De mic copil îmi plăcea să lucrez cu lemnul. Ciopleam diverse lucrușoare din lemn și stăteam pe lânga tata când mai construia ceva din lemn. Și el era pasionat de tâmplarie de mic și mi-a dat sculele lui vechi să le expun în atelier. Mare bucurie mi-a făcut 🙂

Drumul meu de la director în multinațională la tâmplar a fost presarat cu multe temeri. Să fac asta? Oare reușesc? De unde găsesc eu lucrările? Să las în urmă realizările profesionale și să intru în lumea rumegușului?

Să trec de la a conduce o echipă mare la a lucra de unul singur în condiții nu tocmai bune?

Să renunț la stabilitatea oferită de un job și să fac “the leap of faith” ?

Am 2 copii și o soție. Oare reușesc să îi întrețin dacă renunț la job?

Și multe alte întrebări au rulat în mintea mea, și multe nopți nedormite am avut, până în momentul în care am zis gata. Asta e! Dacă nu fac acest pas acum, nu îl voi mai face niciodată și îmi va părea rău că nici măcar nu am încercat să fac ceea ce îmi place.

Povestea este mult mai lungă de atât, cu suișuri, coborâșuri, piedici, reușite, lacrimi, zâmbete, zile foarte grele, degete accidentate, așchii de lemn în mâini, rumeguș în ochi și mult efort fizic.

A meritat să fac acest pas?

Cu inima deschisă zic DA!

Chiar dacă este greu să faci tâmplarie în lemn masiv, mie îmi place. Este ceea ce visam să fac de când eram copil, dar m-am perindat 20 de ani prin multinaționale, alergând după funcții.

În concluzie, dacă ai un vis, fii pozitiv, urmează-ți visul, vizualizează ca și cum obiectivul tău este deja realizat. Să nu uităm “gândul este energie creatoare”

Zile minunate dragilor 🙂

George

Comenteaza

Trebuie sa ai cont pentru a adăuga comentarii.